Cum își întinde Moscova tentaculele ca să sugrume un domeniu vital al României. Expert: „Acolo lucrurile sunt simple” EXCLUSIV

0
0
Publicat:

Statele membre UE sunt vizate de Federația Rusă, care încearcă să pună mâna pe cât mai multe companii strategice din domeniul securității energetice. Exemplul Germaniei, țară care și-a sacrificat propria securitate energetică de dragul gazelor ieftine din Rusia, nu e unul singular.

Hidrocentrala Porțile de Fier asigură de zeci de ani energie verde României. FOTO: Hidroelectrica
Hidrocentrala Porțile de Fier asigură de zeci de ani energie verde României. FOTO: Hidroelectrica

Confruntarea hibridă dintre Federația Rusă și Occident s-a accentuat după 2014, anul în care rușii au anexat Crimeea. E vorba despre un război care, spre deosebire de cel convențional, este nevăzut, dar de regulă este mult mai eficient decât orice acțiuni militare.

Kremlinul acționează împotriva SUA, UE și NATO și a intereselor acestora în toate colțurile lumii, din Europa și până în America de Sud, din Africa și până în Asia. Iar România, stat membru NATO, UE și aflat într-un parteneriat strategic cu Statele Unite nu putea să scape de mâna lungă a Moscovei. Acțiunile dirijate ale Kremlinului vizează în același timp securitatea energentică a României, dar și interesele americane în regiune.

Doctor în Relații Internaționale și Studii Europene la Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj cu o teză depre securitatea energetică a României, Cosmin Păcuraru este autorul cărților „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și „Energia – o problemă de securitate națională” (2022). Într-un interviu pentru „Adevărul”, el remarcă un pattern al acțiunilor actualei Federații Ruse.

Cum acționează rușii

Vechile metode sovietice KGB-iste au fost perfecționate în ultimii ani și și-au dovedit eficiența, inclusiv în România, așa cum a fost cazul blocării investițiilor americane în domeniul exploatării gazelor de șist. În acest fel, Kremlinul a dat o dublă lovitură recepționată în plin de companiile americane, dar cu efecte și asupra sistemului energetic românesc.

„În paralel cu încercarea de a cumpăra active în industriile strategice, vorbind în primul rând de cea energetică, Rusia «cumpără» persoane care au un cuvânt de spus sau prin intermediul cărora pot apoi să saboteze. Dar acționează de multe ori și așa cum a făcut-o începând cu anii 1970, când a susținut financiar diverse grupări internaționale ecologiste de care s-a folosit pentru a sabota proiectele americane în Europa. Rușii au încercat astfel să pună încontinuu presiune și au provocat și susținut manifestații pentru alungarea americanilor și a armelor nucleare din Europa. Sub masca pacifismului. Azi, unii mai acționează”, spune Păcuraru.

Cum era să împingă Germania UE în colaps de dragul gazelor rusești

Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al Germaniei, țară care a renunțat la un sistem solid ce îi oferea securitate energetică, bazat în mare măsură pe energia nucleară, pentru gazul rusesc. La un preț mult sub cel al pieței, gazul Rusiei a contribuit la hegemonia germană economică, dar a venit și la pachet cu o „factură” uriașă, de care nemții au aflat abia după invadarea Ucrainei de către Rusia, atunci când au împins întreaga Uniune Europeană în pragul colapsului energetic.

„Avem exemplul Germaniei, care și-a închis centralele nucleare ca să importe masiv gaze rusești și să devină dependentă de Rusia. Istoria amintește că fostul cancelar german Gerhard Schröder a fost numit în consiliul director al Gazprom. Și tot istoria ne zice că în anii '70-'80-'90, marii luptători împotriva energiei nucleare, mulți dintre activiștii de mediu, de fapt, au fost sponsorizați de KGB. Oare, de ce trebuie să mai așteptăm încă nu știu câte zeci de ani ca să ni se spună, știți, fraierilor, acum în anii 2020 tot noi eram în spatele băieților ălora care se împotriveau. Și de ce instituțiile abilitate nu acționează? E imposibil să nu știe și să nu aibă niște semnale”, mai spune expertul.

Companiile americane, energia nucleară și gazele, țintele Kremlinului

El vine cu exemple concrete în care Kremlinul a reușit deja să saboteze proiecte comune energetice româno-americane.

Cosmin Păcuraru. FOTO: Asociația Energia Inteligentă
Cosmin Păcuraru. FOTO: Asociația Energia Inteligentă

Tergiversarea exploatării gazelor din Marea Neagră, care i-a făcut în final pe americanii de la Exxon să renunțe la proiect, dar și alungarea Chevron, inclusiv prin susținerea demonstrațiilor de la Pungești și Siliștea, au avut girul Moscovei. Iar exemplele nu se opresc aici.

În prezent, pe lângă proiectul Neptun Deep, principalele ținte sunt proiectele româno-americane semnate între Nuclearelectrica și partenerul său din SUA, NuScale. Aici, oamenii Moscovei au pus tirul în special pe proiectul Reactoarelor Modulare Mici-SMR, care e finanțat direct de Washington și prin care americanii vor să sprijine direct sistemul energetic românesc. Nu a scăpat însă nici Hidroelectrica. În acest ultim caz, ținta e inclusiv Franklin Templeton Investments. 

Kremlinul încearcă, în primul rând, discreditarea acestor proiecte prin influențarea și manipularea opiniei publice, iar printre cei implicați se numără și anumiți activiști de mediu. Dacă unii dintre ei sunt direct legați prin fire invizibile de Moscova, care îi și sponsorizează, alții sunt pur și simplu manipulați sau acționează, în numele unui ecologism extremist, fără a ține cont de securitatea energetică a țării.

În cadrul unor campanii agresive, sub masca ecologismului se încearcă blocarea celui mai mare proiect de exploatare a gazelor din zona Mării Negre și colaborarea româno-americană în domeniul energiei nucleare.

Nu a scăpat însă nici energia hidro, chiar dacă este bine știut că energia hidroelectrică este una verde, regenerabilă, iar tot mai mulți activiști de mediu au ajuns să facă lobby inclusiv la Bruxelles pentru înlăturarea barajelor și desființarea lacurilor de acumulare. În condițiile în care România a renunțat deja la cărbune, o lovitură dată energiei hidro ar trimite în corzi fragilul sistem energetic românesc.

În cazul gazelor, se invocă impactul climatic, iar în cazul proiectelor nucleare se merge pe invocarea siguranței. Cosmin Păcuraru demontează acest discurs propagandistic și susține că fără un mix energetic, bazat pe gaze și energie nucleară, nu se poate vorbi de securitate energetică.

Și o altă miză

„Cea mai bună soluție este cea nucleară. Acolo lucrurile sunt simple. E greu de înțeles de ce unii se leagă de SMR-uri, când de fapt ele funcționează de nu știu câți ani. Chiar zilele trecuțe a mai apărut un articol în care, pe lângă explicația științifică, se spune, băi, stai puțin, că, de fapt, în Federația Rusă, SMR-urile funcționează de o groază de ani și funcționează alimentând populația și cu energie electrică, și cu energie termică. Și în China funcționează de vreo doi ani. Adică despre ce discutăm? Vrem cumva să luăm tehnologia rusească și chinezească să o implementăm la noi? Sau vrem tehnologia noastră și a aliaților? Că, de fapt, despre asta se discută la un anumit nivel”, explică el.

El amintește și că energia nucleară este și ieftină, și curată și poate fi produsă aproape non stop, spre deosebire de cea solară și eoliană. În cazul energiei nucleare, factorul de capacitate este de peste 90%, față de 10% pentru solar și cel mult 27% pentru eolian.

„Pentru Megavatt-ul produs anul trecut la Nuclearelectrica, prețul de producție a fost de 178 de lei. În plus, e important să avem niște capacități pe gaz de tip nou, cărora le dai comandă și ele în câteva minute îți răspund. Să faci niște instalații de stocare de dimensiuni mari și de dimensiuni medii. Și să rezolvi sărăcia energetică locală, regională prin diverse tehnologii care există”, adaugă el.

De altfel, pe lângă faptul că energia nucleară și gazele naturale au un factor de capacitate net superior eolienelor și solarelor, există și ale rațiuni practice.

„Într-un fel rezolvi problema energiei într-un județ de munte și într-un alt fel într-un județ de șes. Într-un fel rezolvi în nord, unde e mai puțin soare și într-un fel rezolvi în sud, unde e mai mult soare. De vânt nu discutăm, vântul bate constant numai în Dobrogea, o bucată din județul Ialomița, o bucată din județul Brăila și se mai duce puțin în sud spre Galați și cam atât. Cam ăsta e cordonul, culoarul de vânt în România. În altă parte degeaba. De asta nici nu s-au construit în alte zone ale țării parcuri eoliene de dimensiuni importante”, încheie Cosmin Păcuraru.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite